De câte ori nu ți s-a întâmplat să ai un puternic sentiment de insuficienţă? Să ai gustul amar al dezamăgirii, iar aceasta să fie cu atât mai puternică dacă vine din partea celor la care te aştepţi mai puţin. Cei de la care nu te aştepţi să dezamagească vreodată, sunt cei pe care îi priveşti în fiecare zi cu admiraţie, ridicându-le un piedestal, având convingerea că fiecare mistrie de mortar ce zideşte cu sudoarea frunţii este meritorie. Si dacă munca înnobilează, deseori greşim, atunci când, din dorinţa de a ridica o coloană a infinitului, modelăm după propriile năzuinţe în încercarea de a atinge perfecţiunea. O perfecţiune pe care ne-o dorim transpusă în realitatea de zi cu zi. Dar oamenii nu sunt perfecţi şi nu vor fi niciodată, la fel cum un meşter Manole va avea întotdeauna nevoie de o Ana pentru a urma un ideal.
Cuvinte simple… Cuvinte într-o mie de gânduri.. Cuvinte atât de aproape de un ideal. Simple cuvinte…
Oamenii nu greşesc dacă ştii să îi accepţi aşa cum sunt şi nu le îngrădeşti visele. Dar omul din tine o va face sub povara aşteptărilor, o povară ce va surpa fiecare mistrie din piedestalul înțelepciunii.
