Purtând mai departe o tradiţie veche de când e satul şi unică în judeţ, toată suflarea din Dumbrăviţa se adună în ziua de Crăciun în centrul comunei pentru „ridicarea bradului”. An de an, la aceeaşi oră şi în acelaşi loc, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, localnicii se întâlnesc şi aşteaptă nerăbdători sosirea bradului.
Obiceiul este păstrat cu sfinţenie de veacuri întregi şi este mândria sătenilor. Parcă nu simţim că este ziua de Crăciun dacă nu participăm la această frumoasă sărbătoare!
Tradiţia este specifică pentru Ţara Bârsei, dar nu şi pentru Ţara Făgăraşului şi este un amestec al tradiţiilor româneşti şi săseşti. Originile acesteia se regăsesc pe vremuri, atunci când bărbaţii plecau încă de tineri să muncească la stăpân ori în armată, unde petreceau câţiva ani buni departe de cei dragi. De Sfântul Nicolae, ei se întorceau acasă şi era mare sărbătoare, iar pentru a dovedi că au devenit bărbaţi, aceştia trebuiau să ridice în ziua de Crăciun bradul, cu mâinile lor. Se organizau şezători în fiecare seară, fetele şi băieţii se întâlneau, povesteau, cântau şi pregăteau bradul de Crăciun.
Chiar dacă în zilele noastre, tinerii nu mai fac armata, ei duc totuşi mai departe şi menţin vie această tradiţie fără de care nu ar fi ţânţăreni.
Pregătirile pentru Crăciun încep odată cu venirea lunii decembrie. Atunci se aleg vătafii, adică feciorii scăpaţi de armată şi penaşii, feciorii care urmează să fie recrutaţi în anul următor.
Mai multe detalii despre obiceiurile țânțărenilor citiți AICI