Înfrățirea dintre două orașe poate începe printr-un acord, printr-o întâlnire sau printr-o promisiune de a rămâne aproape. Dar adevărata apropiere se construiește atunci când oamenii ajung să se cunoască, să petreacă timp împreună și să descopere ce au în comun.
În perioada 7–14 noiembrie 2026, această apropiere dintre Codlea și Remseck a prins viață într-o săptămână în care elevii și profesorii din cele două comunități au avut ocazia să se întâlnească, să descopere și să trăiască împreună.
Nouăsprezece elevi și doi profesori din Remseck au ajuns la Codlea, unde au fost primiți de colegii lor români și de familiile care le-au deschis casele și le-au oferit, pentru câteva zile, un loc în viața lor de zi cu zi.
Aici a început, de fapt, apropierea.
Nu doar în activitățile pregătite pentru ei, ci la masă, în familie, în conversațiile de seară, în drumurile făcute împreună, în micile gesturi prin care oameni care nu se cunoșteau au început să se simtă mai aproape.
Uneori, o poveste mare se scrie în lucruri mici: într-o casă deschisă, la o masă în jurul căreia se așază oameni care nu s-au mai întâlnit, într-o conversație de seară, într-un gest de grijă sau într-un râs care nu are nevoie de traducere.
Pentru familiile care au primit în casele lor elevi din Remseck, această săptămână a însemnat o întâlnire care a depășit programul schimbului și a intrat în viața de zi cu zi. Iar ceea ce au trăit ele completează, într-un fel aparte, povestea acestei întâlniri.
Iar școala a avut un rol important în a crea cadrul în care această apropiere să poată crește.
Activitatea educațională a acestei săptămâni a fost coordonată de doamna profesor Lungu Oana-Maria și doamna profesor consilier școlar Danciu Mirela-Gabriela, care au contribuit la construirea și coordonarea programului de activități desfășurat pe parcursul schimbului.
Pe parcursul săptămânii, activitățile educaționale au fost gândite astfel încât elevii să nu fie doar spectatori, ci participanți. Au lucrat în echipe mixte, au descoperit Codlea, au participat la o vânătoare de comori, au creat poezii, au vorbit despre emoții, au pregătit momente de teatru și au intrat, pentru câteva zile, într-un spațiu comun în care diferențele de limbă și cultură au devenit ocazii de a învăța unii de la ceilalți.
Codlea a fost, la rândul ei, descoperită prin poveștile sale. Muzeul, biserica fortificată, turnul, orga și străzile orașului au devenit parte dintr-o experiență pe care elevii au transformat-o în joc, poezie și amintire.
Au urmat drumuri către Bran, Rupea și Cetatea Făgărașului, iar apoi o vizită la Brașov, la Centrul Cultural German, unde elevii au descoperit o bibliotecă cu resurse în limba germană, au aflat despre cursurile pentru copii și adulți și despre posibilitatea obținerii unui atestat de limbă. Ziua s-a încheiat cu o plimbare împreună prin centrul istoric al Brașovului.
Un alt moment care a adus comunitatea împreună a fost seara Sfântului Martin. Lampioanele pregătite de elevi au luminat în jurul bisericii evanghelice, iar cântecul, poveștile și întâlnirea dintre oameni au creat o atmosferă în care, pentru câteva clipe, limba nu a mai fost importantă.
Iar în ultima zi, școala a devenit locul în care toate aceste experiențe s-au întâlnit.
Au fost cuvinte de mulțumire și de rămas-bun, feedbackuri, muzică, dansuri săsești, diplome, daruri, emoții și îmbrățișări.
Și au fost jucate și momentele de teatru pregătite în echipe mixte. Poate cel mai amuzant detaliu a fost că elevii germani au trebuit să învețe replicile în limba română și să joace în română, alături de colegii români care au vorbit în limba germană. Ceea ce ar fi putut fi o dificultate s-a transformat într-un moment de râs, curaj și bucurie împărtășită.
La final, au rămas impresiile celor care au trăit această săptămână. Oaspeții din Remseck au vorbit despre ospitalitatea familiilor românești, despre deschiderea oamenilor, despre școală, despre activități și despre bucuria de a fi împreună. Branul, întâlnirile, jocurile și experiențele trăite în familie au rămas printre amintirile cele mai frumoase.
Au existat și lucruri care pot fi făcute mai bine data viitoare: mai mult timp pentru anumite locuri, mai multe experiențe în afara școlii și soluții mai bune pentru momentele în care limba a făcut comunicarea mai dificilă.
Și poate tocmai aceasta este frumusețea unei înfrățiri adevărate: nu trebuie să fie perfectă pentru a fi valoroasă. Trebuie să fie vie. Iar dacă înfrățirea dintre două orașe creează cadrul, oamenii sunt cei care îi dau viață. Pentru că o relație între două orașe nu se construiește doar prin documente și evenimente oficiale.
Se construiește atunci când un copil din Remseck stă la masă cu o familie din Codlea. Când doi elevi încearcă să se înțeleagă într-o limbă pe care nu o vorbesc perfect. Când un profesor deschide o ușă, când o familie primește un musafir, când două grupuri râd împreună.
Iar timp de o săptămână, prin școală, prin familii și prin toate experiențele trăite împreună, Codlea și Remseck au făcut încă un pas unul către celălalt.
O înfrățire devine cu adevărat vie atunci când oamenii încep să o trăiască. Iar această săptămână a fost despre oameni.






















